Literatura. Poezie

» Site-ul meu, Filme, Muzică, Photoshop, Spam, etc.
Post Reply
User avatar
mihaip89
Membru
Posts: 118
Joined: 29 Jan 2015, 10:29
Nume Real: Plesa Mihai
Nivel cunoştinţe IT: 5

30 Jan 2015, 18:01

Haideti sa punem fiecare cate o strofa scurta sau o poezei mai scurta. Incep eu.

Tristeţea unei stele- G.Apollinaire

Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună

Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat
User avatar
selzw
Membru
Posts: 17
Joined: 30 May 2015, 21:54
Nume Real: Abdurefi Selciuc

03 Aug 2015, 15:23

Ar fi fost mai ok ca versurile sa fie facute de comunitate, asa nu are niciun haz
User avatar
varahiil
Membru
Posts: 15
Joined: 26 Nov 2016, 13:51
Nivel cunoştinţe IT: 5

27 Nov 2016, 01:16

Suflul dulceții mi se așează în ceafă,
Ma uit ispitit spre catafalcuri de lumină,
Văd printre cețuri o floare răsărind
Tresar uluit gândidu-mă tine.

Undeva pe urma unui vechi castel
Se așează gândul unei vechi uitări,
Nimeni din cei veniți sa-l vadă
Nu se gândește la infinitul
Ce ne leagă.

De acum gândul mi se pleacă
Ca mucul flăcării ce se ofilește în candelă.
Din nou aud pasul tău la uși,
Pas ce niciodată nu înșeală.
User avatar
DDeq
Membru
Posts: 11
Joined: 01 Nov 2017, 17:55
Nume Real: David
Nivel cunoştinţe IT: 7

01 Nov 2017, 18:15

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.

Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

-------------------------------------------------> Mihai Eminescu
Post Reply

Return to “Diverse”